Lacurile Plitvice

Din Zagreb, am pornit spre Karlovac si apoi spre sud spre lacuri. Traseu de munte, foarte frumos, cu multa verdeata. Ajunsi acolo ne-am pierdut ceva timp in fata hartilor pana sa ne hotaram ce traseu sa urmam, asa ca in final am optat pentru unul lung de 6 ore, putand astfel vizita atat Lacurile de sus cat si cele de Jos. Si recomand cu caldura daca nu acest traseu, atunci urmatorul, adica cel de 8 ore (se merita!). E pacat sa ajungi in cel cel mai mare Parc National din Croatia si unul din cele mai vechi din Europa de Sud-Est, patrimoniu UNESCO, si sa nu te bucuri pe indelete de el.

Merita sa va fac un scurt rezumat. In anul 1949 a fost datat prima data ca si Parc National, iar din 1979 este Patrimoniu UNESCO. Se intinde pe o suprafata de aproape 300 km2 si variaza ca si altitudine de la 367 metri la 1279 metri. Parcul in sine este compus dintr-o multitudine de cascade, lacuri si galerii, padure si fauna variata. Lacurile de la Plitvice sunt cunoscute pentru culorile lor deosebite, variind de la azur la verde, gri si albastru. Culoarea acestora se modifica constant in functie de cantitatea de minerale si organisme din apa, precum si de unghiul din care bate lumina. Cele 16 lacuri formate in barajele de travertin sunt impartite in Lacurile de Sus (Upper Lakes) si Lacurile de Jos (Lower Lakes). Intre acestea sunt aproape 8 km de poteci si punti, accesibile vizitatorilor, punti ce trec peste lacuri, oferind privelisti cu adevarat impresionante.

Parcul National este deschis vizitatorilor pe tot parcursul anului, insa tineti cont de faptul ca daca doriti sa faceti traseele mai lungi trebuie sa fiti destul de matinali, pentru a avea timp sa vizitati tot.

Parcul are 2 intrari, iar pretul biletului este in functie de traseu si de perioada. Noi de exemplu, in iulie, pentru un traseu lung am platit in jur de 15 euro/persoana. Luati in calcul ca in pretul biletului de intrare este inclus transportul cu autobuzul pana la lacuri si ferry boatul de legatura intre Lacurile de Sus si cele de Jos. Parcarea se plateste in jur de 1 euro/ ora pe o masina mica. Detalii complete despre pret si orar de functionare gasiti aici. Trebuie sa stiti ca nu aveti voie sa faceti baie (desi erau niste japoneze/chinezoaice, care la una din cascade s-au racorit :P ). Daca incercati sa dati mancare la pesti, nici nu stiti de unde o sa apara ingrijitorii parcului, adevarul e ca umbla imbracati in civili, si la orice incalcare a regulilor, foarte amabili, te atentioneaza.

Trasele incep de la 2-3 ore unde se viziteaza doar anumite parti din parc si ajung pana la 6-8 ore, unde se viziteaza cea mai mare parte a parcului. Detalii aici. Daca veti vizita lacul pe timp de vara, va recomand sa va luati ochelari de soare, palarie si lichide. Si mancare, mai ales pentru traseele lungi :P . Pe tot traseul, intr-un singur loc este amenajat un asa numit loc de repaus, unde sunt mese si banci, gherete de unde puteti lua mancare, toalete si asa mai departe, iar acest loc este situat intre cele 2 trasee mari – Lacurile de Jos si Lacurile de Sus.

Si acum pornim in frumoasa escapada de-o zi, printre lacuri, cascade, verdeata si culori ireale.

Daca va uitati pe harta pornim de la intrarea No. 2.

Ne suim intr-un trenulet tare caraghios (trenul panoramic se cheama :P ) si pornim pe un drum ingust, urcam si iar urcam prin padure, mai vedem cate-o sclipire de lac, apoi iar copaci. Si coboram. Si incepe raiul…

Am inceput cu Lacurile de Sus (Upper Lakes) si primul este Proscansko Jezero, unul din cele mai mari si mai adanci dintre lacuri (68 de ha si 37 de metri adancimea maxima), insa cu adancime mica in zona pe unde trece puntea. Primul impact ce iti taie respiratia este acela in care la un moment dat puntea trece prin mijlocul lacului, fara manere de-o parte si de alta. Se vad bucati de lemn peste care s-a asezat parca praful, un nisip marunt, fin, de culoare deschisa, sau copaci peste care au crescut muschi. Liniste totala! Te unge pe suflet!

Proscansko-Jezero

Apoi urmeaza lacul Ciginovac, imprejmuit de verdeata, de copaci si incet incet apar cascade… mici ce-i drept, insa e doar inceputul. Adancimea maxima este de 11 metri aici, insa contrastul dintre azurul lacului si verdeata din jur este senzationala.

verdeata

cascada

Apoi trecem pe langa pestisori care nu sunt deloc sfiosi, ba din contra, foarte curiosi, ce par ca se uita la fiecare turist care trece pe acolo.

pesti-curiosi-lacurile-plit

Urmeaza Lacul Okrugljak si cascada cu acelasi nume, cu o inaltime de 7 metri, ce curge in partea de nord vest, in timp ce cascada Labudovacki este intinsa pe vreo latime de 100 de metri, pe parcursul careia apar numeroase bariere in travertin, pesteri si grote.

cascada-Okrugljak

Urmeaza apoi lacuri mai mici, cu poteci printre stuf, prin padure, prin apa putin adanca si cu multa verdeata, de zici ca acum a plouat si s-a inundat padurea. Din loc in loc sunt bancute pentru a poposi si a admira peisajul. Odata asezat… iti este foarte greu sa te mai ridici… e atat de frumos ca ai vrea sa ramai acolo.

poteci-lacurile-plitvice

Plitvice-upper-lakes

Lacul Galovac este al treilea lac ca si dimensiune. Are o culoare de un verde deschis in zonele mai putin adanci si o culoare inchisa in zonele adanci, unde ajunge la 25 de metri adancime.

Lacul Galovac Plitvice

Mergand prin padure, pe poteci, nici nu te astepti sa ajungi aici…

Gradinsko-jezero

Este Cascada de la Lacul Gradinsko, si este superba atat de sus, cat si de jos…

Gradinsko

Lacul Kozjak este cel mai mare ca si suprafata si ca si adancime. Aici se poate opta pentru traseul pe jos, pe potecile ce inconjoara lacul, sau se poate lua ferry-boatul spre Kozjacka, punctul de plecare spre Lacurile de Jos.

cu-barca-pe-Lacul-Kozjak

Aici este locul amenajat pentru masa, de care va ziceam la inceput. Lacul se remarca si prin Insula Stefania (denumita dupa Printesa Stefania ce a vizitat aceste locuri in 1888), prin apropierea careia trece si ferry-botul. In traducere acest lac s-ar numi Lacul Caprelor, pentru ca aici locuitorii isi duceau caprele pentru a le feri de lupi.

De aici se continua traseul spre Lacurile de Jos, primul fiind Milanovac – cel mai mare dintre Lacurile de Jos. Culoarea lacului variaza de la albastru la verde, in functie de lumina, de luminozitate, sau de locul de unde privim lacul. Incet incet, apar cascadele involburate, chiar pe langa puntea de trecere, cum ar fi aceasta, Milka Trnina waterfalls, un loc de-a dreptul feeric. Denumirea cascadei vine ca si semn de recunostinta fata de cantareata de opera, celebra in lumea intreaga, care in 1897 a incurajat protejarea si infrumusetarea lacurilor Plitvice.

Milka Trnina waterfalls

Treptat, padurile sunt inlocuite de stanci inalte si de 20 de metri, puntea trecand de multe ori sub astfel de stanci. In unele zone apa este adanca, dar atat de clara ca ai impresia ca atingi fundul lacului, si plina de pesti. Indiferent de zona, apa insa este foarte clara.

lacurile-de-jos

Acelasi lac din alt unghi…

lacurile-de-jos-alt-unghi

Despre Lacul Gavanovac, legenda spune ca s-a pierdut o comoara. Este un lac de 100 de metri lungime, de-a lungul canionului. Zona este cunoscuta pentru pestera Supljara, la care se ajunge urcand niste scari sapate in stanca. Este impresionant cum simti racoarea din ce in ce mai apasatoare cu fiecare treapta urcata.

Gavanovac-cake

Lacul Kaluderovo este format in canion, stancile ridicandu-se la peste 40 de metri intaltime.

canion-lacurile-plitvice

1-2 metri de travertin si o cascada fac trecerea spre ultimul lac, Novakovica. De jos te simti mic cand privesti in sus, de sus… iti faci cu adevarat o idee unde ai fost… Spre coada lacului exista un numar mare ca cascade, de inaltimi diferite. Cu cat inaintam se aude un turuit tot mai puternic. Poteca are aici mai multe ramificatii, insa oboseala incepe sa-si spuna cuvantul. Nu ne mai abatem pe fiecare ramificatie ci tot inaintam. Si iata-ne!

Galovac-Waterfall

Cascada Gavanovac inalta de 25 de metri. Am stat si am privit in jos fara sa respir. Poteca continua in jos, caci abia se vedea firul ei cum serpuia printre stanci, insa nu am continuat.

vedere-de-la-Galovac-Waterf

Eram ca si lesinati… probabil mai mult datorita frumusetilor vazute, dar si faptului ca mai aveam de mers vreo 300-400 de km pana la hotel si asa ca am zis sa mergem spre iesire. O luam pe deasupra cascadei, urcam apoi prin padure, pe o poteca destul de abrupta si de serpuita. Caldura parca era tot mai apasatoare. Ajunsi sus, la strada principala, cand privim in spate… ramanem fara suflare. Am ajuns la cascada care credeam ca e punctul culminant, si 100-200 de metri daca mai coboram pe poteca, in stanga noastra, vedeam de fapt minunea… Cascada Veliki Slap – de peste 3 ori mai mare decat cea pe care o admirasem… Ahhh…ce durere in suflet ca nu am vazut-o de jos! Dar ce frumusete de sus! Aici in poza… ca sa va faceti o idee, noi am fost langa cascada mica in centrul forografiei, langa poteca. Si ce era langa noi!

Veliki-slap

Inaintand spre zona de unde se ia trenuletul spre intrarea cu No 2 de unde am plecat… am vazut cum arata Lacurile de Jos, de sus, de la inaltime, de pe canion.

Plitvice-lakes

Si ca sa fac un rezumat, pur si simplu BREATHTAKING!

Nu ratati, caci va spun ca si acum, dupa 1 an de zile inca simt bucuria in suflet in momentul in care ma plimbam pe acolo. Si parca are aceeasi intensitate!


Author: Alexandra Butnari

Pentru voi, pentru el, pentru mine! Pentru cei care stiu sa-si indulceasca viata, prin lucruri simple, dar frumoase, si mai ales gustoase! Pentru fiecare din voi! Cu drag, cu daruire, cu multumire, Alexandra

Share This Post On

Comentarii

Submit a Comment

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile necesare sunt marcate *


*

Poți folosi aceste etichete HTML și atribute: <a href="" title=""> <abbr title=""> <acronym title=""> <b> <blockquote cite=""> <cite> <code> <del datetime=""> <em> <i> <q cite=""> <strike> <strong>