Scrijele/ Pacioace/ Palaniciche/ Pascute

Multumesc lui Dumnezeu ca am avut bunici la tara si ca am mai crescut si pe acolo. De la joaca fara griji, in aer liber, la prasitul in tarna, la stransul cartofilor, sau rontairea castravetilor direct din gradina (fara grija ca au fost stropiti), sau a fructelor direct din pomi, la culesul buretilor in padure sau a ciupercilor albe, de ploaie, cu vaca dupa noi, la pascut, la bucuria cand ne intorceam la bunici si ne jucam cu viteii proaspat veniti pe lume, sau fugeam dupa porcii scapati prin ograda, sau faceam “soricei” din hartie, prinsi cu ata, ca sa chinuim matele… O da, am fost binecuvantati ca am avut o astfel de copilarie!

Mancam capsuni proaspat stranse din gradina, cu smantana si lapte de la vaca din grajd si maliga facuta din faina tocmai adusa de la moara. Mancam muschiulet de porc, prajit in tigaie doar cu putina sare si tare gustos mai era, pentru ca era porcul crescut de bunici. Sau supa de gaina cu taieti de casa. Ahhh… si cate bunatati facea bunica, pe care din pacate ajungem prea tarziu sa le apreciem… facea chiroste cu visine, cel mai bun bors cu legume pe care l-am mancat vreodata, iarna abia astepam tocineii, iar vara scrobul cu smantana si marar (azi sunt la mama sa facem si noi scrobul asta bun :P ) si prajitura aia buna cu umplutura de mere, cu branza sau cu nuci (care numai ei ii iese)…. cate nu mai facea bunica pentru noi…

Azi din pacate, nepotii sunt cam departe, insa sa stii buni ca sufletul ne-a ramas acolo in casuta, unde dormeam 6 nepoti pusi de-a latul pe pat ca sa incapem toti (toti care eram atunci, ca intre timp au mai venit si altii :P ). Si stii cat de greu le este celor plecati sa treaca peste zilele de sarbatoare, caci, din pacate atunci reuseam sa ne intalnim cu totii: de Paste, de hram, de Craciun… si mai stii ca desi aveai pregatite tot felul de bunatati, daca ne intrebai pe noi… vroiam tot timpul scrijele.

Si pentru ca se apropie Pastele si stiu ca verisorilor mei le e dor de casa, le dedic cu cea mai mare dragoste si dor… cea mai simpla, mai buna si mai ravnita mancare din lume (pentru noi!): scrijele de cartofi, care la noi in zona (pentru ca e sat de ucraineni) se mai cheama palaniciche. Pascute, pacioace, sau cum s-or mai numi… cine nu a mancat asa ceva, nu are cum sa inteleaga dorinta asta de a le manca din nou, si din nou, si din nou…

Ingredinte:

- cartofi (cat mai muuulti :P )

- sare mare

- ulei

- plita

Se curata cartofii de coaja si se taie felii subtiri, pe lungime. Se incinge de numa’ soba, se presara sare mare peste sparhat (plita) si se pun feliile de cartofi la “parlit”. Se intorc cu furculita/ cutitul pe partea cealalta.

plita

Cand sunt gata, se pun intr-un vas cu capac si se pastreaza asa pana se termina si restul de cartofi… daca rezistati sa-i lasati acolo :)

Sa stiti ca deliciul nostru era sa mai punem sare peste ei (tot mare) si putin ulei, agitati cu putere… si iesea o bunatate din care nu te mai puteai opri.

cartofi-fripti

Se pot manca si fara ulei, asa am inceput noi sa mancam acasa, de cand tata socru ne-a dat o plita ce o punem pe ochiul mare de la aragaz si ne facem si noi acasa scrijele. Le mancam doar cu sare si huslinca facuta in casa (sana). Ahhh… aaahhhh!!!

Faceti cumva si cei care nu ati mancat, sa le incercati!!! Stiu eu cateva locuri unde la gasiti la noi in zona :P

scrijele


Author: Alexandra Butnari

Pentru voi, pentru el, pentru mine! Pentru cei care stiu sa-si indulceasca viata, prin lucruri simple, dar frumoase, si mai ales gustoase! Pentru fiecare din voi! Cu drag, cu daruire, cu multumire, Alexandra

Share This Post On

Comentarii

Submit a Comment

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile necesare sunt marcate *


*

Poți folosi aceste etichete HTML și atribute: <a href="" title=""> <abbr title=""> <acronym title=""> <b> <blockquote cite=""> <cite> <code> <del datetime=""> <em> <i> <q cite=""> <strike> <strong>