Zile insorite la munte

Toata luna septembrie am lucrat-o… asa ca am pus mana pe calendar, m-am uitat la primul weekend liber din octombrie si s-a nimerit a fi chiar cel de dinaintea zilei mele de nastere. A ramas batut in cuie 19-21 octombrie, indiferent de ce s-ar fi intamplat.

Meniul a fost stabilit chiar de atunci: iepure la ceaun, disc, gratare si ceva dulce obligatoriu. Dorna – aceeasi cabana la care am fost si acum vreo 2 ani, unde, intr-o zi insorita de toamna ne-a dus proprietarul intr-un loc unde am gasit hribi de nu am reusit sa-i strangem. Pana acum vazusem maxim 2-3 la orice iesire in padure. Si cum toata toamna am lucrat si nu mi-am satisfacut poftele de a strange bureti, am asteptat weekendul acesta ca pe o vacanta de lux de prin nu stiu ce insule exotice :D Incepusem sa visez hribii de acum 2 ani :)

Desi ajunsi in miez de noapte la cabana, ne-am instalat, ne-am echipat si am trecut rapid la facut discul. Atmosfera foarte frumoasa (noi, finii, nasii si viitori fini ai nasilor :P ), pusi pe sotii si pe chef, ne-am simtit bine, ne-am relaxat. Am facut minunatii cartofi la disc, aripioare crocante si ceva carnaciori super extra buni (nu stiu daca se gasesc peste tot in tara, insa la noi in Bucovina este o firma – Killer, care are cei mai buni carnaciori afumati). Am petrecut pana tarziu in noapte, afara, la focul gratarului, apoi “petrecerea” a continuat la focul semineului.

Asteptam insa cu nerabdare dimineata, sa merg din nou la locul cu hribi.

Ne-am suit toti cei 8 (mai putin Bogdan care a ramas sa “supravegheze” cabana) intr-o duba si am pornit pe drumul ce urca spre telefericul de la Dorna. Nasul nostru zicea ca merge incet ca o sa-i vada din masina, si mai in gluma mai in serios, la o bariera, oprind masina, vede niste chitarce. Si mai nerabdatoare continuam drumul, pana la locul cu pricina, si inarmata cu cutit si punga, si aparat foto bineinteles, ma apuc de treaba. Cum era de asteptat, locul era mult schimbat fata de acum 2 ani, dar tot ii aud “am gasit un hrib”, “si eu unul”… pana am gasit si eu unul, ca sa ma bucur de el si sa-i fac o poza :P

Am gasit destui hribi, insa nu ca data trecuta, dar am zis sa continuam sa urcam, poate poate mai gasim ceva. Padurea de brazi a disparut, asa ca ne plimbam prin iarba, unde am avut parte de cea mai frumoasa surpriza: chitarce peste tot prin iarba… la orice pas vedeai bureti… o minunatie!

Ajunsi la cabana ne-am dat la curatat buretii si la oparit (caci tare vroiam eu sa-mi pun hribi la congelator, ca la orice mancare de ciuperci/bureti sa pun si cate un hrib sa-i dea gust).

Atata ne-am minunat cu totii ce am putut gasi in cateva zeci de minute… si ce mari si curati erau…

Intre timp am facut si un balmos de toata lauda!

Spre seara ne-am apucat de iepuerele la ceaun, care a fost o adevarata provocare pentru ca nu mai gatisem iepure pana acum. Cand eram mai mici si bunicul avea iepuri la tara am tot mancat friptura sau mancare rece de iepure, dar la ceaun deloc. A fost atat de bun… ca am comandat apoi fiecare cate 2 iepuri sa-i punem la congelator sa-i avem pentru zile cu pofta de ceva deosebit. Eu la ceaun cu iepurele si cu cartofii la disc (au avut asa un succes in prima seara ca nasul a vrut si a doua zi obligatoriu!) si cu Bogdan care tot punea pe loc, iar in fata cabanei restul lumii cu ciupercutele la gratar, cu iepure la gratar si alte minunatii afumate.

A doua zi de dimineata, nasul, atat de incantat de buretii din ziua anterioara, a zis sa mai mergem prin exploatare.

De data aceasta eu am vazut buretii din masina, am oprit, i-am luat, cand ridic capul, peste un gard vad altii, ma arunc, ma impiedic, cad, dar salvez buretii! :D

Oriunde te uitai, era imposibil sa nu gasesti ceva… M-am intins pe iarba, am vrut sa imortalizez privelistea, bucuria din suflet, caldura de afara…

Mai mult ca sigur acela va ramane locul unde in fiecare toamna vom reveni cu mare drag!

 


Author: Alexandra Butnari

Pentru voi, pentru el, pentru mine! Pentru cei care stiu sa-si indulceasca viata, prin lucruri simple, dar frumoase, si mai ales gustoase! Pentru fiecare din voi! Cu drag, cu daruire, cu multumire, Alexandra

Share This Post On

Comentarii

2 Comentarii

  1. heii e cam un an de atunci :D mai trebuie o ieseala:D

    Post a Reply

Submit a Comment

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile necesare sunt marcate *


*

Poți folosi aceste etichete HTML și atribute: <a href="" title=""> <abbr title=""> <acronym title=""> <b> <blockquote cite=""> <cite> <code> <del datetime=""> <em> <i> <q cite=""> <strike> <strong>